Pomi fructiferi Cires Bigarreau Burlat

Ciresul (Prunus avium L.) este un arbore ce atinge inaltimea de 6-8 metri, mai rar ajungand sa aiba 10 metri inaltime. Pomul are o coroana circulara, sferica, crengile sunt in general scurte si groase. Coaja ciresului este friabila, de culoare cenusiu-roscata. Ramurile tinere au la inceput scoarta neteda, urmand ca apoi sa devina zgrunturoasa. Frunzele sunt de forma ovala, alungita, zimtate pe margini si ascutite la capat. Fructele pot fi de culori diferite, cu nuante de la rosu spre galben pana la negru, avand forma sferica sau elipsoidala, cu un diametru de 6-25 mm; in mijlocul fructului carnos se afla un sambure rotund, cu marimea de 7-9 mm.

Ciresele sunt alimente bogate în nutrienti, cu continut caloric relativ scazut si cantitati semnificative de nutrienti importanti, printre care fibre, polifenoli, carotenoizi, vitamina C si potasiu. În plus, ciresele sunt, de asemenea, o sursa buna de triptofan, serotonina si melatonina.

Particularitati de crestere si fructificare la cires: Radacinile se dezvolta in functie de proprietatile solului. Partea aeriana creste greu in primii ani, formeaza normal coronae aerisite si bine luminate. Inflorirea se realizeaza aproximativ dupa 15 zile cu temperature de peste 8 grade Celsius, mugurii floriferi formeaza inflorescente ce contin cate 2-4 flori. Pentru a se realiza polenizare este necesar sa se planteze mai multe soiuri in livada. Pentru o recolta buna, polemizarea trebuie sa se faca mai mult de 30% din florile pomului. Ciresul intra in productie dupa 3-4 ani de la plantare, iar dupa 5-6 ani atinge productia normala , cu o durata de viata pana la 30-40 ani.

Taieri la cires: Coroanele pomilor se diferentiaza intre ele prin volum si contur, prin numarul, vigoarea si orientarea spatiala a elementelor permanente – ramurile de schelet si nepermanente – ramurile de semischelet, cat si prin modul de taiere in formare si intretinere. Cateva sfaturi generale pentru taierea pomilor fructiferi de care ar trebui sa tinem cont pentru asigurarea unui echilibru favorabil intre crestere si fructificare.

-fiecare coroana trebuie sa aiba o structura permanenta, formata din ramuri principale

-folosirea schemelor si tehnicilor de taiere in timpul formarii coroanelor depinde si de vigoarea si particularitatile de crestere si rodire ale soiului si ale fiecarui pom in parte;

-prin taierile de formare trebuie temperata sau stimulata cresterea axului si a sarpantelor din coroana si grabita aparitia ramurilor de rod;

-prin taieri trebuie provocate ramificari anticipate in scopul formarii mai devreme a structurii permanente a coroanei.

Taierile pomilor se impart in doua mari categorii:

- Dupa scopul urmarit: taiere de formare, taiere de rodire, taiere de intinerire, taiere de corectare, taiere de regenerare

- Dupa timpul de executie: taierea in uscat, taierea in verde.